Şi dacă...

Si dacă va fi să să pier şi să nu fiu lângă el când are să se'ntrebe... îmi pun nădejdea într-unul dintre voi să-i duceţi scrisorile mele!

Prima scrisoare
Să nu deznădăjduieşti, dragul meu! Când are să-ţi fie mai greu, când ai să simţi că nimic nu mai iese cum trebuie... să nu deznădăjduieşti!Să te pui pe vine... să te faci ghemotoc... melc_ghemotoc_fetus să te faci... să'ţi înfigi ochii'n tavan cu spatele'n pardoseală până lăcrimezi şi la primul zâmbet al deznădejdii... să ai inima la tine! Şi deznădejdea cu ochi de drac s-o înfrunţi! În ochi s-o priveşti până lasă capul în jos! Şi dacă după prima palmă tot râde... ca o curvă la poştă (excitată că mai sunt paşpa' la rând..)... să-i râzi în faţă! Tiflă să-i dai! Şi să te împăunezi... păunul meu drag! Să te ridici în capul oaselor şi să te scuturi... ca după pişat. Şi să te uiţi în sus şi apoi în jos... şi să înţelegi că oamenii cred în "sus" pentru că acolo avem creier... şi strâmbă din nas când vine vorba de jos ... pentru că jos sunt picioarele şi picioarele put!
Şi când ai să "vezi" susul şi josul aşa.... deznădejdea ta are să se scălâmbe de frică. Şi ai să vezi că deznădejdea ta e... melc_ghemotoc_fetusul tău! Deznădejdea ta eşti tu!
Şi când ai să "vezi" asta ai să îngădui deznădejdea ta. Pentru că ai să te îngădui pe tine.
Pune de'un ceai! Sau de'un vin! o vodka uateveeeer... Bea'n pace un ceai/vin/pahar de vodka... cu deznădejdea ta. Cu tine.
Să nu deznădăjduieşti, dragul meu!
Deznădejdea ta eşti tu. Tu eşti deznădejdea ta.
...
La ce bun îmi spui toate astea băi... bătrânule/depăşitule/îngrăditule/şablonule?!?
...
Îţi spun pentru că am fost acolo... dragul meu. Am fumat ţigarea asta. Am băut sticla asta. Am... îngăduit şi eu, la rândul meu, deznădejdea asta.
Am plătit preţul. Biletul. Vama. Taxaaaaaaaaaaa.....
Şi dacă aş mai avea anii tăi ... şi candoarea ta... şi inocenţa ta... şi puterea ta de a iubi... să-mi trag două dacă n'aş face cea mai mare orgie cu deznădejdile mele... ielele nebunele... orbitoarele.asurzitoarele.amuţitoarele.glacialele..... acoperitoarele de ochi.urechi.gură.inimă.

Am fost acolo. Şi printre sfaturile ciudate cu nu ştiu ce luminiţe la nu ştiu ce capăt de tunel trebuia să văd n-am găsit nimic de ajutor... ce să le fi spus? că tocmai d'asta sunt deznădăjduit..... că nu văd nuş'ce luminiţe?!? Aşadar, dragul meu, eu n-am să-ţi spun să cauţi vreo luminiţă, eu te îndemn să te împaci cu deznădejdea ta. Las-o să-şi facă numărul. Oftează cu ea. Şi ai să vezi că odată ce ai acceptat-o începe să se clatine... să piară...

Mai apoi întoarce-te la tine şi pune mâna pe Jurnalul lui Steinhardt sau uită-te la un Pay it forward. Sau guglează după un articol/blog bun. Şi ai să găseşti oameni. Idei. Gânduri. Frământări. Resemnări. Acceptări. Împăcări. Pace. Şi ai să vezi că eşti "blestemat" să nu fi niciodată singur. Şi ai să înţelegi că ai deznădăjduit tocmai pentru că... prin nuş'ce inginerie tembelă a Dlui. Ego... ai crezut că eşti singur.

Să nu deznădăjduieşti, dragul meu! Nu eşti singur. Nu ai fost, nu eşti şi nu vei fi niciodată singur.