Această practică a fost adusă la lumină de către Siddharta Gautama - mai cunoscut sub numele de Buddha.
Principiile acesteia sunt de o simplitate dezarmantă:
În viața de zi cu zi, unele gânduri, senzații, sentimente, experiențe ș.a. pot fi interpretate de către Ego ca fiind nepotrivite și ca atare să fie "pitite" în "cutia neagră" a subconștientului. Cu cât această cutie neagră este mai plină, cu atât ea poate avea efecte mai pronunțate asupra calității vieții ființei și poate duce treptat la depresie, boală, suferință șamd.
Să aducem un pic de lumină asupra Egoului. De ce se face referire atât de mult la el în spiritualitate? De ce să dizolvăm Egoul, identitatea, personna?
O definiție simplă a egoului ar fi aceea ca el reprezintă suma tuturor convingerilor pe care o persoană le are despre sine și realitate. Ca exemplu, pentru unii, muzica clasică este delectarea supremă, iar pentru alții - un chin. Fiecare interpretează același fenomen (în exemplul nostru muzica) în funcție de propriul ego.
Așadar, egoul,identitatea, personna, se manifestă ca și o "gaură a cheii" proprie prin care experimentăm realitatea. Este o interpretare, un filtru. De aceea, pentru unii viața este o suferință, iar pentru conștiințele trezite este fericire infinită, un miracol neîntrerupt.
Științele moderne (cum ar fi cuantica, psihologia și nu numai) demonstrează (experimental) din plin realitatea personală.
(Adnotare: rog pe cei specializați în cuantică și psihologie sa vină mai multe detalii)
Să revenim la subconștient. Mecanismul prin care subconștientul se golește este foarte simplu. Nu este nevoie decât de conștientizarea și acceptarea conținutului său (parțial sau total). Aceasta se întâmplă din plin în timpul meditației Vipassana.
Simt nevoia să aduc o mică lămurire sumplimentară referitoare la mecanismul gândirii:
Divinitatea a creat totul. Actul creției este încheiat, dar prin fiecare ființă, totul este re-creat infinit, aici și acum. Așadar, putem spune ca tot ce este creat există deja aici și acum.
Ca atare, toate gândurile sunt create și traversează creierul nostru, în fiecare clipă. Cum se face totuși că noi "auzim" decât anumite gânduri? Explicația stă în faptul că egoul are o "gravitație" proprie, atrăgând îndeosebi acele gânduri care sunt pe frecvența sa, pe vibrația sa, sau altfel spus, acele gânduri care sunt de interes pentru el și cu care se asociază natural, spontan.
(Adnotare: Și aici, cei specializați în fizică cuantică pot completa din belșug. Pe scurt, experimentul celor două fante demonstrează experimental cum totul există vibratoriu și devine corpuscular în prezența observatorului.)
Ce se întâmplă în timpul meditației? Chiar dacă mutăm atenția pe respirație, mintea continuă să lucreze. Egoul continuă să "atragă" gânduri. Dat fiind faptul că, așa cum este recomandat, avem ochii închiși și suntem într-un mediu liniștit, mintea nu va mai putea atrage gânduri legate de percepția realității exterioare, ci pe cele care sunt deja stocate în realitatea personală - în "cutia neagră" a subconștientului. Lumina conștienței începe sa vadă, treptat, ceea ce am îngropat în noi.
Cum se meditează.
Nu există o procedură strictă, avem totuși un set de recomandări de care este bine să ținem seamă:
- Ne retragem într-un mediu cât mai liniștit, fără să fi mâncat recent (sau poate doar ceva foarte ușor);
- Ne așezăm într-o postură comodă, cu spatele drept și mâinile împreunate peste abdomen. Dacă amorțim sau postura devine puțin dureroasă, ne schimbăm ușor poziția în așa fel încât să stăm relaxați;- Ne mutăm atenția pe fluxul respirației. Observăm cum fluxul de aer generează o ușoară gâdilătură la nivelul perilor din interiorul nărilor;
- În paralel, putem "auzi" gândurile din minte. În mare parte sunt gânduri din subconștient. Pot apărea imagini, sunete, chiar melodii, frânturi de amintiri. De asemenea, putem simți furnicături, senzații de ușoară căldură ș.a.;
- Nu ne împotrivim deloc fluxului de gânduri sau imaginilor, emoțiilor, senzațiilor șamd. Doar le observăm, ne "uităm" la ele cu îngăduință. Le acceptăm, sunt ale noastre;
- Rămânem cu atenția pe fluxul respirației, este foarte important. Nu plecăm cu gândurile, emoțiile, senzațiile, doar le observăm. Rămânem pe respirație.
Nu aș vrea să merg mai departe de atât. Mi-am propus ca prezentul material să reprezinte un mic îndrumar. Putem practica meditația Vipassana zilnic, 15-30 de minute, dimineața și seara. Sunt ființe care simt spontan când să mediteze.
Începătorii care practică repetat, serios și onest, vor simți în foarte scurt timp rezultate foarte palpabile, cum ar fi: o stare mentală mai calmă, mai îngăduitoare, mâncat și dormit mai sănătos și mai puțin, tonus fizic.
Treptat (desi sunt ființe care atunci cand se apucă de practică sunt atât de pregătite vibrațional încât fac salturi imense, până la iluminări spontane), ne reamintim însușiri Divine din natura umană pe care le-am uitat, fiind tot mai preocupați de realitatea personală:
- intuiția - vom auzi voia lui Dumnezeu prin intermediul ei;
- creativitatea - vom depăși cu mare ușurință provocări pe care le consideram de nerezolvat pentru pregătirea, condiția sau intelectul nostru;
- compasiunea - începem să îndrăgim și să înțelem toate ființele vii;
- percepția neinterpretată - ne bucurăm de ceea ce suntem și percepem, de miracolul vieții, așa cum este el aici și acum;
- înțelepciunea - atragem lângă noi din ce în ce mai multe ființe care simt liniștea și compasiunea din noi.
Lista poate continua, fiecare experimentează pentru sine, până la urmă, așa cum alege, însă cu voia Divinității.
Aștept cu inima deschisă comentariile și contribuțiile voastre.
Mulțumesc.
PS> mai multe aici:
http://www.scribd.com/doc/25929913/ARTA-de-a-TRAI-Meditatia-Vipassana-completa
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu